Iti mai amintesti cum era in bratele mamei?

Autor Jeni Grigorescu

Tot timpul m-au fascinat fotografiile in sepia….poate si pentru ca am si eu doua acasa.

Pentru “sepiile” mele - asa le spun eu - nu mai pot face nimic, recunosc doar ca mai vorbesc din cind in cind cu ele. In gind. Nu imi raspund insa niciodata; imi zimbesc distant, rece, intelept….atunci cind, uneori, le mai scot dintr-un sertar si le privesc. Atunci cind mi se face un dor iremediabil de ele….Pentru Dana-sepia insa mai pot face ceva. Nu pot insa singura. Nici macar noi doi/doua nu putem face mare lucru…

Avem nevoie SI de prietenul tau, SI de prietena sa, SI de prietenii lor. Este o lupta grea, inegala: timpul trece placid, egal cu sine-insusi, picurind secundele cu zgomot care a inceput sa devina metalic. Ritm de metronom implacabil. El, Timpul, are o treaba – aceiasi din totdeauna – sa ne masoare si sa ne numere secundele. O face egal, correct pentru fiecare dintre noi. Cred ca doar uneori, cind se plicteseste prea tare, pentru variatie si poate pentru propriul amuzament mareste cadenta….Nu cred ca are nimic personal cu vreunul din noi…. Si, teoretic ar trebui sa il intelegem – este in rutina asta de cind lumea…doar si noi ne plictisim – si des! – va amintiti?.....

Astazi ma intristeaza poza asta; pentru mine este ciudata, ca un gind negru pe care  incerc insa sa il alung: Dana se uita prin ochii mei/ai tai undeva PRIN NOI parca, este statica, pare ca zareste, pare ca stie ceva doar ea….

Dorotheea este intoarsa si “ascunsa” parca sub gluga; nu se uita la noi, nu se uita la ceva-ul pe care il vede Dana – poate ca refuza… Ma surprinde contrastul evident, dur in contextul in care privesc poza Danei si a ficei ei… O mama si o fiica. O mama care isi tine copilul in brate. O fiica care inca sta in bratele mamei ei….poate au fost vesele, poate glumeau…poate Theea era obosita sau o dureau piciorusele – doamne cit de bine imi amintesc acum istantanee in care pe copii mei ii dureau piciorusele si vroaiu in brate. 

In brate la mama. Credeam ca am uitat momentele astea…de fapt nici nu mi-au mai revenit in minte pina la poza aceasta…. Te rog, te rog pe tine sa iti rogi si prietenii sa se gindeasca o clipa la Dana, sa se gindeasca ca Theea este inca foarte micuta si va mai obosi de atit de multe ori….Niciunde Theea nu va fi mai in siguranta si mai bine  decit in bratele mamei ei…. In bratele Danei… Te rog sa nu uiti sa vorbesti ASTAZI cu un prieten despre Dana…Te rog!....

CONTURI DONATII:

Banca Transilvania

RO15BTRL04601201235559xx - cont LEI (Sucursala Militari)

RO61BTRL04604201235559xx - cont  EURO (Sucursala Valea Argesului)

Beneficiar: Safta Anca Roxana Daniela (sufletul cel mai apropiat de Dana)